În peisajul juridic românesc, două instrumente legislative distincte trasează contururile emiterii ordinelor de protecție: Legea nr. 217/2003, ce vizează reprimarea violenței domestice, și recent adoptata Lege nr. 26/2024, care extinde acest tip de măsură și asupra conflictelor non-familiale.

Această nouă reglementare – Legea nr. 26/2024 – oferă un cadru legal consolidat pentru persoanele care se confruntă cu acte de agresiune în afara legăturilor de sânge sau afinitate. Ea a fost concepută ca un bastion de apărare, complementând mecanismele deja existente împotriva abuzurilor familiale.

Ordinul de protecție – un bastion legal pentru victime

Ordinul de protecție constituie o măsură coercitivă cu efect imediat, prin care autoritățile pot impune interdicții sau restricții agresorului. Scopul acestuia este de a asigura protecția integrității fizice, psihice și libertății persoanei afectate. Ordinul poate fi provizoriu – emis de poliție – sau judiciar, emis de instanțele de judecată.

Forma provizorie – reacție rapidă în cazuri critice

Când o situație devine alarmantă, iar timpul joacă împotriva victimei, poliția poate interveni prompt, emițând un ordin de protecție provizoriu. Acesta este rezultatul unei analize sumare la fața locului, în urma sesizării prin numărul unic de urgență 112. Polițiștii pot dispune acest act imediat, valabil pentru un interval de 120 de ore (cinci zile), în baza unei evaluări sumare dar riguroase.

Forma judiciară – protecție extinsă și validare legală

Pentru a conferi ordinului o forță juridică durabilă, acesta trebuie transpus într-un act judecătoresc. Acest demers poate fi inițiat fie în continuarea unui ordin provizoriu, fie independent, în cazurile în care poliția nu a emis o măsură urgentă. Instanța poate acorda protecția pe o durată de maximum 12 luni.

Când se poate invoca un ordin de protecție? Paleta faptelor sancționate

Conform reglementărilor în vigoare, se pot solicita ordine de protecție pentru o varietate largă de conduite violente sau opresive, precum:

• Violența corporală – orice atac fizic, de la lovituri aplicate cu palmele, pumnii, picioarele sau obiecte contondente, până la smucit, zgârieturi sau tragerea hainelor ori a părului.
• Agresiune sexuală – orice comportament cu tentă sexuală nedorită, inclusiv violul sau constrângerea sexuală.
• Amenințarea – exprimarea intenției de a comite fapte ilicite, care induc teamă justificată în persoana vizată.
• Stalking/hărțuire – urmărirea obsesivă sau supravegherea unei persoane în spații publice sau private, fără drept, precum și apelurile sau mesajele repetate, cu conținut tulburător.
• Amenințări și abuzuri digitale – intimidări, expunerea conținutului intim fără consimțământ, accesarea fără permisiune a datelor personale sau a comunicațiilor.
• Obstrucționarea justiției – constrângerea unei persoane să tacă, să nu declare, să-și retragă mărturia ori să refuze colaborarea cu autoritățile, fie prin intimidare, fie prin mijloace de corupție.

Importanța dreptului la protecție transcende orice justificare culturală, religioasă sau tradițională. Conform articolului 4, alineatul 2 din Legea nr. 217/2003: „niciun obicei, credință, tradiție sau concept de onoare nu poate fi invocat ca scuză pentru exercitarea violenței.”

Cum se formulează și depune cererea privind ordinul de protecție

Inițierea unei astfel de proceduri poate fi făcută de victimă, de un reprezentant legal (părinte, tutore), de procuror (inclusiv în lipsa acordului victimei) sau de structuri abilitate precum DGASPC.

Cererea se înaintează Judecătoriei de pe raza domiciliului victimei și poate fi expediată și prin poștă, fax sau email.

Ce trebuie să conțină cererea?

Pentru ușurința demersului, există un formular tipizat disponibil gratuit la instanțe, secții de poliție și online, fiind scutit de taxă de timbru.

Aceasta trebuie să includă:

• Datele de identificare ale victimei și agresorului;
• Narațiunea cronologică și detaliată a episoadelor de violență;
• Dovezi: mărturii, documente, certificate medico-legale etc.;
• Solicitări concrete de protecție – precum interdicția de apropiere, evacuarea din domiciliul comun etc.

Judecata se desfășoară în regim de urgență, în ședință închisă. Prezența unui avocat este obligatorie, iar în lipsa resurselor financiare, victima beneficiază de un apărător desemnat din oficiu, pe cheltuiala statului.

Celeritatea procedurii – un scut juridic activat prompt

În mod obișnuit, soluționarea cererii survine în cel mult 72 de ore, însă în situații periculoase, instanța poate emite ordinul în aceeași zi. Decizia poate fi amânată doar cu maximum 24 de ore, iar motivarea este redactată în termen de 48 de ore de la pronunțare. Ordinul este executoriu de drept, fără somație, indiferent de existența unui apel.

În cazul în care riscurile persistă la expirarea ordinului, victima poate cere reînnoirea acestuia printr-o procedură rapidă, în conformitate cu Legea nr. 26/2024.

Un ordin de protecție nu este doar un document – este o plasă de siguranță pentru cei amenințați de umbra violenței. Dreptul la liniște, integritate și demnitate nu se negociază, iar legea românească oferă acum pârghii solide pentru apărarea acestor valori esențiale.